08.28.09
Posted in editoriale, mesaje profetice at 10:54 pm by Administrator
În cele ce urmează, vă prezint câteva idei dintr-un mesaj profetic, pentru biserică, primit de către Chuck Pierce:
“Unii dintre voi aţi fugit de luptă. Duhul Domnului aduce un nou suflu de putere care va duce la sporirea capacităţii de luptă.” Apoi Domnul a spus: “ Climatul spiritual din jurul tău se va schimba încât se vor tăia legăturile vechi pentru a putea lupta din nou! Eu distrug structura veche pe care tu ai protejat-o până acum zicând: refă această structură în care eu mă simt confortabil. Eu o dărâm, zice Domnul.
Prinde vântul schimbării, vântul Duhului Meu, pentru că vei ajunge la un loc nou, o dimensiune nouă a Duhului Meu. Atunci vei zice: văd o ţară nouă,…
Ai avut aşteptări de la nişte relaţii pe care încă încerci să le menţii. Te eliberez de acele relaţii pentru ca să te poţi ridica deasupra oricărei structuri inamice care a fost plasată în jurul tău!
Fii gata să te ridici pentru că Eu mă lupt pentru tine şi sabia Mea este puternică. Ridică-ţi pânzele corăbiei şi prinde vântul. Ai fost într-un loc uscat şi pustiu. Eu voi trimite apa dacă tu ridici pânzele! Acesta e un timp pentru a cunoaşte prezenţa Mea şi pentru a şti în ce corabie te urci pentru a naviga spre viitorul tău. Prezenţa Mea va inunda ţara. “Toate pânzele sus şi priveşte cum Slava Domnului te va duce într-un loc nou. Nu ezita. Ezitarea este o capcană. Dă voie credinţei tale să te catapulteze. Să nu cumva să pierzi alinierea ta cu adevărul.
Prin nisipul pustiului tău există o autostradă. Creează o nouă atmosferă în jurul tău şi Eu voi face ca noua autostradă care este ascunsă sub nisip să se ridice. Pentru că există căi de scăpare pentru copiii Mei în acest sezon nou. Eu formez un drum nou în pustie. Priveşte. Vino cu Mine pe acest drum nou pentru că duce într-un loc în care nu ai mai fost. Există noi relaţii pentru tine, noi aventuri. Aliniază-te şi realiniază-te pentru ca acestea să se manifeste corect şi potrivit.”
Permalink
08.21.09
Posted in editoriale at 8:18 pm by Administrator
„Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” Luca 18.8
Domnul Isus face aici referire la generaţia de oameni din timpul revenirii Sale. Cred că, în istorie, fiecare generaţie s-a întrebat dacă nu sunt ei aceia. La fel ne putem întreba şi noi, poate cu mai multă justificare, oare nu suntem noi generaţia din urmă? Dar oare de ce se întreabă Isus dacă acea generaţie va mai avea credinţă? Cred că răspunsul are de-a face cu ceea ce vedem că se întâmplă de-a lungul istoriei. Încă de pe vremea judecătorilor în Israel, vedem trei generaţii:
- Generaţia lui Iosua. Ei erau dedicaţi lui Dumnezeu pentru că experimentaseră realitatea prezenţei Sale şi văzuseră minunile. Ei îşi modelau valorile după cuvintele primite de la Moise. Întrebarea pe care şi-o puneau era: Ce este drept în ochii lui Dumnezeu? Cuvântul potrivit pentru această generaţie era DEDICARE!
- A doua generaţia, ce a bătrânilor de după Iosua. Această generaţie erau dedicaţi Dumnezeului părinţilor lor, aveau o cunoaştere a lui Dumnezeu de „mâna a doua”, depindeau de liderii lor iar întrebarea pe care şi-o puneau era: Ce este corect în ochii voştri?! Cuvântul potrivit pentru această generaţie era COMPROMISUL!
- A treia generaţie, cea care nu-L cunoştea pe Domnul. Erau dedicaţi doar lor înşişi, slujeau idolilor. Valorile la care aderau erau cele ale popoarelor din jurul lor iar întrebarea care şi-o puneau era: „Ce este corect în ochii mei?!” Cuvântul potrivit pentru această generaţie era CONFLICT!
Pentru că acest ciclu se repeta, era mereu nevoie ca oameni din a treia generaţie să se ridice la nivelul celor din prima generaţie, oameni cărora Dumnezeu să le vorbească, care să se lase călăuziţi de El!
Acest ciclu, însă, are loc orice mişcare religioasă. Există o primă generaţie, cei care au primit o nouă revelaţie, noi experienţe spirituale în urmă cărora ei îşi centrează complet viaţa pe Dumnezeu. Fiind mântuiţi în mod dramatic, ei înţeleg importanţa umblării în sfinţenie, au o pasiune şi un zel pentru câştigarea altora pentru Cristos.
Urmează o a doua generaţie dedicată experienţelor religioase ale părinţilor lor. Sunt dedicaţi mai degrabă părinţilor lor şi religiei acestora îmbrăţişând, din aceeaşi motivaţie un stil de viaţă adecvat. Legătura lor cu Dumnezeu este una indirectă. Sunt ca triburile lui Israel care nu au alungat total pe toţi locuitorii ţării, aşa cum li se poruncise şi au început să se simtă bine împreună. De aici, compromisul.
A treia generaţie a fiecărei mişcări religioase se referă la nepoţii celor care au început totul. De obicei au un grad scăzut de dedicare faţă de Dumnezeu, participă la activităţile bisericii şi la împlinirea viziunii ei, dacă există, numai în măsura în care aceasta nu se interferează cu planurile familiale sau personale. Pentru ei biserica este mai mult pentru socializare cu accent pe cât de bine cântă corul sau cât de „bună” este predica. Dacă nu este şi ceva distractiv acolo şi de amuzament, vor pleca în căutarea a aşa ceva. Îşi adaptează teologia la valorile şi credinţele lor. ACEASTĂ GENERAŢIE ESTE ULTIMA GENERAŢIE A UNEI MIŞCĂRI RELIGIOASE!
Ca atare, Dumnezeu îşi îndreaptă atenţia spre alţi oameni deschişi şi flămânzi după valorile, experienţele şi standardele primei generaţii. Singurul mod în care se poate opri acest ciclu distructiv este prin oameni flămânzi după PREZENŢA lui Dumnezeu.
O profeţie din timpul trezirii de la Azusa (1906-1909) spune aşa: „În ultimele zile, trei lucruri se vor întâmpla în marea mişcare penticostală: va fi o supraacentuare a puterii în detrimentul neprihănirii; o supralicitare a darurilor Duhului în defavoarea domniei lui Cristos şi o supraaccentuare a laudei adusă unui Dumnezeu la care nu se mai roagă.!”
Întrebarea este: se va sfârşi moştenirea penticostală cu tine sau o vei da mai departe nediminuată, celor care vin după tine? Sau, cu alte cuvinte, ce fel de generaţie suntem?
Permalink
08.17.09
Posted in mesaje at 9:48 am by Administrator
Luca 9.28-36,… Temă: O convorbire cu Petru,….!
CUM VA FI CERUL?
1. Cerul este un loc real. Moise şi Ilie veneau de acolo.
2. Cerul este un loc unde trupurile noastre vor fi schimbate. Trupurile de acum sunt ca nişte haine,… vezi ap. Pavel,… 1 Corint 15.53,…
3. Cerul este locul unde vom fi îmbrăcaţi cu neprihănirea lui Cristos. Trupul lui Cristos a fost transfigurat înaintea lor. El strălucea din interior.
4. Cerul este un loc al adunării sfinţilor,…. Moise şi Ilie, sfinţi ai VT
5. Cerul este un loc unde ne vom cunoaşte unii pe alţii. 1 Corint 13.12
6. Cerul este un loc unde vom vorbi unii cu alţii. Ei au discutat cu Isus.
7. Cerul este un loc unde vom fi în prezenţa Domnului. Îl vom vedea pe El. Vom vorbi cu El.
8. Cerul este un loc unde contează ce am făcut cu vieţile noastre pe pământ. Moise şi Ilie au comunicat cu El şi când erau pe pământ.
9. Cerul este un loc unde Slava lui Dumnezeu prevalează. Nu ştim multe despre cer dar ştim că este un loc glorios!
10. Cerul este un loc unde vom fi conştienţi de evenimentele de pe pământ, din univers. Ei discutau despre lucruri care urmau să se întâmple,….erau la curent cu ce se întâmpla pe pământ.
11. Cerul este un loc unde Cristos singurul este Domnul Slavei. Petru sugerează să fie construite colibi pt Moise şi Ilie şi una pt Isus.
Ştii sigur că cerul este destinaţia ta, casa ta eternă?
Permalink
08.14.09
Posted in editoriale at 9:02 pm by Administrator
În tot ce Dumnezeu a creat există ordine, există legi şi principii. În cele ce urmează vreau să observăm principiul autorităţii. Încă de la Creaţia prezentată în Genesa, vedem manifestarea acestui principiu sau mai degrabă faptul că ar fi trebuit ca Adam să se folosească de autoritatea pe care o primise din partea lui Dumnezeu şi să-i poruncească şarpelui să părăsească proprietatea sa. Dumnezeu creează familia şi pune la baza funcţionării ei principiul autorităţii. La fel face cu Biserica unde, din nou stabileşte linii de autoritate, El fiind Capul Bisericii iar noi Trupul, această imagine fiind concludentă în ceea ce priveşte ordinea necesară funcţionării.
Nu multe lucruri l-au uimit pe Isus în umblarea Sa pe pământ dar a fost deosebit de mirat şi a apreciat faptul că un ofiţer roman înţelegea principiul autorităţii. (Luca 7.9) Fiind legat de ascultare şi supunere, principiul autorităţii este unul dintre cele mai neglijate, astăzi. Nu există doar o confuzie ci şi o ignoranţă sau, pur şi simplu o respingere a integrării acestui principiu în viaţa omului. Nu vreau să vorbesc despre mediile sociale: şcoală, afaceri, sau altele, acolo, acest principiu, de voie sau de nevoie este luat în calcul sau respectat, mă refer în special la relaţiile de muncă dintre angajat şi patron,… în schimb, in familie sau în biserică, aceste două instituţii create de Dumnezeu, au devenit supapele de refulare unde, în sfârşit, fiecare are tendinţa de a considera că are dreptul să facă orice, sau, mai mult, şi alţii să facă ceea ce zice el. Descoperim un lucru uimitor în Luca 7.9 şi anume că Isus leagă înţelegerea autorităţii de credinţă! Extraordinar, nu-i aşa?!
Legat de înţelegerea autorităţii în biserică, trebuie să ştim câteva lucruri foarte importante, dintre care amintesc:
- autoritatea vine din slujire iar aceasta se face conform darurilor spirituale şi a chemării fiecăruia.
- autoritatea de exercită doar în contextul supunerii.
- supunerea şi acultarea de autoritate precede exercitarea autorităţii.
Principiul autorităţii şi supunerii este fundamental. Orice derogare de la el ne aruncă în afara voii lui Dumnezeu. Vedeţi fii lui Sceva (aceşti creştini contemporani vagabonzi) ce au păţit când au vrut să facă o lucrare spirituală fără a putea dovedi supunere faţă de autoritate. (Fapte 19)
Când ne supunem autorităţii puse de Dumnezeu în familie şi în biserică, beneficiem de autoritatea pe care El ne-a dat-o, autoritate promisă în Marea Trimitere în special. Când te supui autorităţii, Dumnezeu îţi dă autoritate să foloseşti puterea Sa! Atunci doar putem opera pe tărâmul spiritual în Numele Împărăţiei lui Dumnezeu. Iar aceasta este nu numai chemarea noastră cea mai înaltă dar şi privilegiul nostru.
Permalink
08.10.09
Posted in mesaje at 1:08 pm by Administrator
Luca 8.40-56,…
Isus nu face nimic la întâmplare… lasă mulţimile de o parte a mării şi trece Marea, împreună cu ucenicii pentru a întâlni un singur om în care era o mulţime de demoni.
Două personaje: descrierea lor,… prin orice treci, Isus este acolo,…
O singură povestire,… cu 2 minuni,… ceva în comun: 12 ani,…
Două personaje care trăiau pe străzi diferite dar care s-au întâlnit pe una comună: str disperării,…
S-or fi cunoscut? Or fi mers la aceeaşi sinagogă?,…
12 an: timpul trecea şi nu mai era nimic din el pt ei,…
Trei lucruri putem învăţa:
1. Fragilitatea vieţii umane
2. Limitele puterii umane
3. Disperarea experienţei omeneşti,…
Azi sus, mâine jos,…viaţa nu constă în ce posedăm, nici spiritualitatea,… oamenii ne judecă astfel,…
Există regi ai muzicii, ai filmului, ai sportului, ai comerţului,… dar toţi se vor pleca în faţa Regelui regilor,…!
Viaţa e fragilă,… un cuvânt, o veste o poate schimba radical: faliment, boală, divorţ,…
După 12 ani de mers la medic, ce se mai întâmplă cu prietenii tăi? Când visele se transformă în coşmaruri,! 12 ani de necurăţie, de ruşine, de etichetare,…!
Nu toate problemele sunt cauzate de păcat,…!
Mulţi consideră că trebuie să-L ia pe Dumnezeu la întrebări! Iov, unde ai fost tu când…!
De cealaltă parte a oraşului: o fetiţă pe moarte,… el, tatăl, unul dintre cele mai respectate persoane,…! În dulap două haine: una de mireasă şi una de jale,…!
Femeia, care judecă cu inima mai întâi: trebuie să faci ceva,…! Bărbatul, care judecă cu mintea întâi, calculează, pune în balanţă,… diploma, reputaţia, alegerile de la anul, poziţia,… iar pe celălalt taler: ISUS: Şi balanţa se înclină! Nimic nu se compară cu El.
Mă duc să-L văd pe Isus! Tu ai uitat cine eşti? Trebuie să-L găsesc! Dar, ce faci cu poziţia ta,…! Nu ştiu, fetiţa mea e pe moarte!
Cum de au ştiut despre El? Cineva i-o fi spus! Unul plantează, altul udă dar Dumnezeu face să crească!
Pt a evangheliza, nimeni nu trebuie să-şi pună mâinile peste tine,…
Nimeni nu are nevoie de cineva care nu a trecut prin nimic,…
Unii târăsc crucea după ei pt a face gălăgie,… ea trebuie purtată,…
Dumnezeu vrea să ne înveţe să strigăm către El, să-L lăudăm şi când avem probleme,…
Suntem „ofiţeri acoperiţi”! să ieşim afară,… programele ne ţin înăuntru,…!
Vrem trezire dar nu vrem să ne închinăm Lui,…!
Lasă titlul, funcţia, poziţia,… la uşă!
Bine, dar eu nu sunt aşa de emoţional,… nu ai fost mântuit prin simţăminte,… nu, dar odată ce am fost mântuiţi simţim ceva,… nu?
În drum spre o minune se întâmplă o altă minune,… Isus Regele sarcinilor multiple!
El poate face mai multe în acelaşi timp,… El are o binecuvântare cu numele tău pe ea,…!
Femeia a sărit rândul,…! Isus a spus că eu sunt la rând,…!
Isus nu intră cu toţi în casă,…!
Isus transformă sunetul de jale în strigăt de victorie,…!
Priveşte în sus – ieşi afară – păşeşte înainte,…! Fă ceva diferit!
Permalink
