08.14.09
PRINCIPIUL AUTORITĂŢII!
În tot ce Dumnezeu a creat există ordine, există legi şi principii. În cele ce urmează vreau să observăm principiul autorităţii. Încă de la Creaţia prezentată în Genesa, vedem manifestarea acestui principiu sau mai degrabă faptul că ar fi trebuit ca Adam să se folosească de autoritatea pe care o primise din partea lui Dumnezeu şi să-i poruncească şarpelui să părăsească proprietatea sa. Dumnezeu creează familia şi pune la baza funcţionării ei principiul autorităţii. La fel face cu Biserica unde, din nou stabileşte linii de autoritate, El fiind Capul Bisericii iar noi Trupul, această imagine fiind concludentă în ceea ce priveşte ordinea necesară funcţionării.
Nu multe lucruri l-au uimit pe Isus în umblarea Sa pe pământ dar a fost deosebit de mirat şi a apreciat faptul că un ofiţer roman înţelegea principiul autorităţii. (Luca 7.9) Fiind legat de ascultare şi supunere, principiul autorităţii este unul dintre cele mai neglijate, astăzi. Nu există doar o confuzie ci şi o ignoranţă sau, pur şi simplu o respingere a integrării acestui principiu în viaţa omului. Nu vreau să vorbesc despre mediile sociale: şcoală, afaceri, sau altele, acolo, acest principiu, de voie sau de nevoie este luat în calcul sau respectat, mă refer în special la relaţiile de muncă dintre angajat şi patron,… în schimb, in familie sau în biserică, aceste două instituţii create de Dumnezeu, au devenit supapele de refulare unde, în sfârşit, fiecare are tendinţa de a considera că are dreptul să facă orice, sau, mai mult, şi alţii să facă ceea ce zice el. Descoperim un lucru uimitor în Luca 7.9 şi anume că Isus leagă înţelegerea autorităţii de credinţă! Extraordinar, nu-i aşa?!
Legat de înţelegerea autorităţii în biserică, trebuie să ştim câteva lucruri foarte importante, dintre care amintesc:
- autoritatea vine din slujire iar aceasta se face conform darurilor spirituale şi a chemării fiecăruia.
- autoritatea de exercită doar în contextul supunerii.
- supunerea şi acultarea de autoritate precede exercitarea autorităţii.
Principiul autorităţii şi supunerii este fundamental. Orice derogare de la el ne aruncă în afara voii lui Dumnezeu. Vedeţi fii lui Sceva (aceşti creştini contemporani vagabonzi) ce au păţit când au vrut să facă o lucrare spirituală fără a putea dovedi supunere faţă de autoritate. (Fapte 19)
Când ne supunem autorităţii puse de Dumnezeu în familie şi în biserică, beneficiem de autoritatea pe care El ne-a dat-o, autoritate promisă în Marea Trimitere în special. Când te supui autorităţii, Dumnezeu îţi dă autoritate să foloseşti puterea Sa! Atunci doar putem opera pe tărâmul spiritual în Numele Împărăţiei lui Dumnezeu. Iar aceasta este nu numai chemarea noastră cea mai înaltă dar şi privilegiul nostru.
