07.23.10
Posted in editoriale at 8:02 am by Administrator
Autor: Apostolul Pavel, fost Saul din Tars. Apostol al lui Isus prin voia lui Dumnezeu. El face o scurtă vizită la Efes (Fapte 18.19-21) după care revine și stă peste doi ani. (Fapte 19.1-10) Deasemeni, se mai întîlnește, mai târziu, cu prezbiterii bisericii din Efes. (Fapte 20.17-38)
Pavel scrie epistola către Efeseni în timp ce aștepta, la Roma, judecarea sa, (3.1; 4.1; 6.20). Atunci a scris Pavel și epistolele către Coloseni, Filipeni, Filimon, în anii 60-62 A.D.
Destinatarii. Sfinții care sunt în Efes. Adică cei puși deoparte, pentru Cristos, prin alegerea lor în credința în Jertfa mântuitoare a lui Isus.
Tema: Binecuvântările în Cristos ale credinciosului îl responsabilizează pe acesta la trăirea unei vieți sfinte în Biserică, în societate, în familie, folosindu-se de poziția pe care o are în Cristos și utilizând armura spirituală de care beneficiază.
Schița cărții:
A. CAP. 1 – 3: PARTEA DOCTRINARĂ: BOGĂȚIILE PE CARE LE AVEM ÎN CRISTOS
a. Posesiunile noastre în Cristos: 1.4-14,
i. De la Tatăl: v. 4-6
ii. De la Fiul: v. 7 – 12
iii. De la Duhul: v. 13-14
b. Prima rugăciune, v. 15-23
c. Poziția noastră în Cristos: 2.1-22
d. A doua rugăciune: 3.1-21, cu paranteza v. 2-13.
B. Cap 4 – 6: PARTEA PRACTICĂ, RESPONSABIITĂȚILE NOASTRE ÎN CRISTOS.
a. Umblarea în unitate: 4.1-16
b. Umblarea în puritate: 4.17 – 5.17
i. Nu ca neamurile (lumea): 4.17-32
ii. În dragoste: 5.1-6
iii. Ca și copii ai luminii: 5.7-14
iv. Cu grijă: 5.15-17
c. Umblarea în armonie: 5.18 – 6.9
i. Soții și soțiile: 5.18-33
ii. Părinții și copiii: 6.1-4
iii. Stăpânii și robii sau, astăzi, patronii și angajații: 6.5-9
d. Umblarea în victorie: 6.10-24
Am putea ajunge la următoarea concluzie: pentru a ajunge să umblăm în victorie, avem nevoie de împlinirea tuturor celor mai dinainte.
Permalink
07.17.10
Posted in editoriale at 2:35 pm by Administrator
În capitolul 21 din 2 Samuel, (v. 15 – 22) David îi întâlnește pe ceilalți patru uriași: Işbi-Benob, Saf, Goliat, și un om de statură înaltă. Câteva observații pe care probabil le-ați sesizat citind această carte:
- Pe primul Goliat l-a întâlnit tânăr fiind, acum David este aproape de sfîrșitul domniei!
- David este obosit când îi întâlnește pe acești uriași. El are nevoie de parteneri de luptă pentru a-I învinge. Și îi are!
- Unuia dintre ei, Biblia nu-I dă numele. Poate și pentru că uriașii pot avea orice nume. Și sunt mulți și prolifici.
- David și-a învins uriașii. Aproape pe toți! A avut și el ceva probleme cu unii dintre ei, alții decît cei descriși în lista aceasta. Aceasta apropo de uriașul fără nume care mai este și descris ca aproape un monstru. Aceasta sunt de fapt uriașii: monștri care pot căpăta diferite forme și înfățișări.
Câteva învățături pentru noi, cei de azi, din experiențele lui David cu uriașii:
- David s-a întâlnit cu uriașii săi. Fiecare om are uriașii lui care-l pândesc. Ei au nume diferite, astăzi: poate fi singurătatea, sau vreun viciu, amânarea continuă, bîrfa, sau mulți alții. Cum spuneam, ei se înmulțesc repede.
- Pe unii uriași îi poți înfrânge singur, pentru alții ai nevoie de ajutor. Ai nevoie de prieteni, de apropiați. Avem nevoie unii de alții.
- Tânăr sau nu, uriașii vin. Te pândesc și sunt gata de luptă oricând.
- Armele lor sunt diferite, ei vor să impresioneze pentru a intimida. Diavolul doar răcnește ca un leu!
- David a reușit să-I înfrângă pe uriașii. Putea să-I învingă pe toți dacă accepta lupta, dacă nu ar fi ales să stea deoparte. Dar, în singurătate fiind, departe de locul unde trebuia să fie, a eșuat.
- Două condiții, deci, de a ne birui uriașii din viața noastră este sî fim la locul la care Dumnezeu ne-a pus și să nu fim singuri. Să ne asigurăm spatele!
Am fost făcuți să biruim. Uriașii vin în diferite forme. Fii la locul în care Dumnezeu te-a pus și,… nu fi singur!
Permalink
07.13.10
Posted in editoriale at 8:42 am by Administrator
Seminarul pe teme de zeciuială –dărnicie – partea Domnului, pe care l-am avut săptămâna aceasta ne-a motivat pe toți cei prezenți până la nivel de decizii personale. Iată câteva principii și învățături (re)descoperite cu această ocazie:
- zeciuiala a fost practicată înainte de darea Legii. Încă din Eden, când Dumnezeu îi dă lui Adam în îngrijire grădina, îi spune că există un pom în grădină din care nu poate mânca. Cu alte cuvinte, din tot ceea ce primim de la Dumnezeu există ceva ce nu e al nostru. De fapt și ce este al nostru ne este dat doar pentru administrare!
- Avraam a practicat zeciuiala. Domnul Isus spune celor care se pretind fii ai lui Avraam că ar trebui să facă și faptele lui Avraam. Noi suntem fii ai lui Avraam, după cum ne spune apostolul Pavel așa că se așteaptă de la noi să facem faptele lui Avraam. Zeciuiala cu siguranță că făcea parte din faptele lui Avraam.
- Lege vine doar și organizează viața evreilor în acest dpmeniu. De fapt, conform Vechiului Testament, există trei zeciuieli diferite pe care ei trebuiau să le dea. Prima, cea levitică, trebuia dată fără nici o scuză.
- Practicarea corectă, biblică a zeciuielii înseamnă a da prima parte Domnului, primele roade. Mulți nu practică zeciuiala pentru că nu dau prim parte, eventual înceacă să de ace a mai rămas, dacă a mai rămas ceva, Domnului.
- Planul lui Dumnezeu, dintotdeauna, de finanțare a lucrării Sale, în vechime la Templu iar astăzi lărgirea Împărăției Sale, a fost și a rămas practicarea zeciuielii din partea copiilor Săi.
- Corespondentul vistieriei din Vechiul Testament, unde trebuia dusă partea Domnului, în Noul Testament este biserica pentru că biserica este agenția lui Dumnezeu pe pământ chemată să lărgească Împărăția lui Dumnezeu.
- Unde este comoara omului acolo este și inima lui. Inima urmează comoara, nu invers. Dacă banii noștri nu sunt în Împărăția lui Dumnezeu, nici inima noastră nu va fi acolo! și dacă inima noastră nu este la/în Împărăția lui Dumnezeu de pe pământ, nu va fi nici în Împărăția lui Dumnezeu din cer. Pentru simplu motiv că, așa cum spunea Domnul Isus, nimeni nu poate sluji la doi domni. Nu putem sluji și lui Dumnezeu și lui Mamona!
Iar dacă cineva este tentat să spună, e criză, nu se poate,… dimpotrivă, acum e ocazia optimă de a dovedi credincioșia față de Dumnezeu, lucrarea și Împărăția Sa.
Permalink
07.03.10
Posted in editoriale at 8:04 pm by Administrator
Mulți oameni se întreabă, ce lucrează Dumnezeu astăzi? Ce face El? Se pare că trăim într-o perioadă de tăcere.
Să nu confundăm tăcerea lui Dumnezeu cu inactivitate din partea Lui!
Acesta e un sezon de dregere a mrejilor în Trupul lui Cristos. Un timp de reparare a relațiilor. Noi suntem acele năvoade care au nevoie de raparare. Suntem conectați prin relații strategice, relații de legământ. În multe locuri năvoadele sunt rupte. Mereu se pot vedea vieți distruse, biserici slăbite, familii cu relații rupte, oameni distruși. Înainte ca Dumnezeu să facă ceva măreț, El vrea să repare năvoadele. Năvodul este construit ca o rețea cu multe noduri. Fiecare nod este legat de altele iar tăria năvodului este dată de tăria celui mai slab nod. Principiul verigii cele mai slabe! De aceea este importantă fiecare relație, fiecare nod. Pe acestea Dumnezeu vrea să le întărească! În ultima perioadă Dumnezeu a lucrat la întărirea relațiilor dintre noi pentru ca să putem forma un năvod mai puternic care să prindă și să conțină mai multe suflete pentru Împărăția Sa!
Există 5 lucruri pe care trebuie să le facem, fiecare dintre noi, pentru a ne întări relațiile:
1. Asigură-te că-L lași pe Dumnezeu să întărească relațiile tale cu familia ta. Dumnezeu vrea să întărească relațiile în familie și legătura dintre părinți și copii.
2. Fii sigur că ești și funcționezi sub autoritatea potrivită. Supune-te autorității de peste tine. Asociază-te cu oameni care umblă în umilință, au viziune și scop în viață.
3. Înconjoară-te cu oameni care-și respectă Legământul. Fă-ți prieteni care-și țin promisiunile, onești, integri, pentru ca atunci când treceți prin perioade dificile, să nu te trezești cu acuzații false, gelozie, ofense, bârfe sau amărăciune.
4. Fii atent la spiritul de ofensă. Nu lăsa să fii ofensat în relații cu liderii tăi. Nu lăsa ca neiertarea să pătrundă și să slăbească sau să nimicească relațiile tale.
5. Nu te lăsa să fii plictisit sau fără răbdare și verifică-ți relația cu armata lui Cristos – Biserica! Nu te depărta de biserică. Nu pribegi de unul singur. Exact asta ar vrea dușmanul să faci. Să fii prins cu tot felul de activități, să te gândești la alte lucruri și să nu stai concentrat pe misiunea și chemarea ta, pe locul și rolul pe care îl ai și trebuie să-l ocupi în Trup – Biserica lu Cristos, respective biserica din care faci parte!
(mesajul de mai sus este parte a unui mesaj profetic primit de Mark Pfeiffer pentru biserică)
Permalink
06.24.10
Posted in editoriale at 8:58 pm by Administrator
Dacă în primele capitole ale epistolei, Pavel folosește argumente personale și doctrinare, în apărarea Evangheliei, în ultimele două capitole el se concentrează pe argumente de ordin practic. Este ca și cum le-ar spune: “dacă nu vreți să înțelegeți și să primiți argumentele personale și doctrinare, dacă vreți neapărat să împliniți Legea, foarte bine, un mod convingător, eficient și frumos ca s-o împliniți este să vă purtați sarcinile unii altora. “ (6.2) În felul acesta el “amendează” înțelegerea greșită a libertății creștine. Această poruncă este pentru toți cei care formează Biserica – Trupul lui Cristos. Iată nivelul pe care trebuie împlinită Legea. Este de fapt același cu cel introdus de Domnul Isus în Predica de pe munte. Oricine are tendința de a se considera superior pe baza împlinirii a unei părți din Lege, poate a unei porunci, trebuie să-și verifice autenticitatea prin împlinirea acestui verset. Cel mai bun mod, deci, de a împlini Legea este purtarea sarcinilor unii altora! La aceasta nu erau dispuși nici iudaizatorii din vremea lui Pavel precum nu sunt dispuși nici cei ai zilelor noastre, indiferent cum s-ar numi ei, pentru că aceasta o pot face doar oamenii descriși în capitolul cinci care își cultivă caracterul și trăiesc având roada Duhului prezentă în viața lor.
Deci, fiți plini de Duhul și purtați-vă sarcinile unul altuia!
Permalink
05.25.10
Posted in editoriale at 12:01 pm by Administrator
Cea mai mare tragedie trăită de Israel, în timpul lui Eli, nu a fost înfrângerea suferită în fața filistenilor, nici măcar moartea fiilor lui Eli ci I-KABOD – depărtarea Slavei lui Dumnezeu! Chiar și Eli a înțeles aceasta. În momentul când a auzit că a fost luat Chivotul, atunci a căzut și a murit.
KABOD înseamnă slavă, greutate de slavă, bogăție de slavă, slavă de neimaginat, precum complexitatea spațiului cosmic. Ezechiel experimentează Slava lui Dumnezeu, (1.28, 3.12, 3.23, 8.4, 10.18.) iar aceasta îl doboară la pământ. Israel, pe Muntele Sinai n-au putut suporta Slava lui Dumnezeu. Thomas Aquinas, când a experimentat-o a spus: “Nu mai pot scrie nimic pt că tot ce am scris este nimic.”
Slava lui Dumnezeu se arăta deasupra Chivotului, între cei doi heruvimi. Odată cu luarea Chivotului S-a dus și Slava lui Dumnezeu.
Vestea bună este că la Rusalii ea a revenit. Muntele Sinai cu tot ce s-a întâmplat acolo este corepondentul Rusaliilor din Noul Testament. Slava lui Dumnezeu s-a depărtat de Israel din cauza păcatelor lor, a mai revenit în timpul lui David când a fost restaurată închinarea de la cort, dar a revenit pe deplin la Rusalii, odată cu coborârea Duhului Sfânt peste biserică.
Aceasta înseamnă Rusalii – Coborârea Duhului Sfânt – KABOD – Slava lui Dumnezeu peste noi. Amin!
Permalink
04.28.10
Posted in editoriale at 11:36 pm by Administrator
Deosebită, cartea lui Rut! Una din cele două cărți din Biblie care poartă nume de femei. Dacă mesajul cărții Estera este că Dumnezeu este suveran, El este în controlul națiunilor și al istoriei, în Rut mesajul este că Dumnezeu este la fel de interesat si de indivizi. Nici ei nu sunt uitați. Dumnezeu are un scop cu oamenii, cu fiecare. El are un scop cu mine și cu tine. Dacă El S-a uitat la determinarea și decizia de nestrămutat pe care a avut-o o femeie dintre neamuri, dacă a luat-o pe această Rut - anonima și a propulsat-o direct în spița de neam a lui Isus, cu siguranță că El, care este același, neschimbat, poartă de grijă fiecăruia dintre noi. Harul lui Dumnezeu arătat lui Rut strălucește și mai tare când ne gândim că ea făcea parte dintr-un popor cu care Dumnezeu nu făcuse nici un legământ! El o transferă, mai întâi, pe Rut, sub Legământ ca, apoi, să-i poarte de grijă! Noi avem un avantaj față de Rut, dacă se poate spune așa: noi suntem deja sub Legământ cu Dumnezeu. El nu se poate tăgădui si El nu-și încalcă Legământul. Aceasta este o certitudine! Problema s-ar putea să apară la noi. Uitați-vă la dedicare lui Rut! În comparație cu Orpa! Și Orpa a plâns! Și ea a spus la un moment dat că merge cu soacră-sa! Dar nu s-a dus până la capăt! Nu știm, mirajul Moabului sau teama de necunoscut sau altceva a oprit-o din drum!
Rut reprezintă biserica autentică, creștinii dedicați. Cei care merg până la capăt! Cei care sunt deciși, determinați și hotărâți.
Orpa, are și ea mulți corespondenți astăzi. Creștini sentimentali, doar. Și atât. Dar, sentimentali fiind, îi atrage mai ușor mirajul lumii și se sperie mai repede de provocări. Se mulțumesc cu puțin: puțină biserică, puțină implicare, puțină slujire, puțină dragoste. Tot ce încep NU duc la sfârșit! Ce trist și ce păcat pentru Orpa! Avusese aceeași șansă. Se apropiase mult de tot de poporul lui Dumnezeu!
Provocarea acestor femei este uriașă pentru noi astăzi!
Rut a fost determinată, decisă, hotărâtă!
Orpa,… doar a plâns!
Permalink
04.20.10
Posted in editoriale at 6:07 pm by Administrator
Ce cuvant comun! Pentru oameni, in general. Mai toti cred. Cel putin asa afirma. Dar despre ce credinta vorbim. De foarte multe ori credinta oamenilor este cea de tip “Toma” care a vazut si a crezut. Expresia “nu cred pana nu vad” este asa de comuna. Este aceasta, insa, credinta? A crede si a vedea nu se potrivesc, se exclud! Biblia ne vorbeste despre credinta care este “substantierea lucrurilor nevazute”! Prin credinta avem acces la o realitate invizibila in domeniul material. Mai mult, credinta nu este doar capacitatea de a vedea realitatea spirituala ci si de a aduce in fiinta, in realitatea fizica, ceea ce vedem in realitatea spirituala. Fara aceasta credinta, ne spune Biblia, (Evrei 11) ca nu ne putem apropia de Dumnezeu, nu-L putem cunoaste si nu putem sa-i fim pe plac. De aceasta credinta a fost interesat Isus in ucenici. Aceasta credinta este testata. Despre aceasta vorbeste 1 Corinteni 13, pasajul pe care l-am avut de citit astazi.
Vestea buna e ca fiecare crestin nascut din nou are o masura de credinta. (Romani 12.3-4) Fiecare am primit o masura de credinta. Este responsabilitatea noastra sa o crestem. Exista o dinamica a credintei. Credinta poate fi mica sau mare, slaba sau puternica. “Putin credinciosule” ii spune Isus lui Petru sau “mare este credinta ta” i-a zis femeii. Despre Avraam, afirma apostolul Pavel in Romani ca nu s-a indoit de promisiunea lui Dumnezeu, credinta lui nu a fost slaba, ci s-a intarit in credinta.
Ce face credinta noastra mica sau mare, slaba sau puternica? Doua sunt resursele prin care ne putem creste sau intari credinta, resurse la care avem fiecare acces si depinde de noi sa le accesam. Prima resursa este cunoasterea lui Dumnezeu, iar aceasta vine prin Cuvant, prin revelatie. A-L cunoaste pe El, cine este El. Iar a doua resursa este a cunoaste ce face El, a te baza pe promisiunile Lui. Tot ce face El se bazeaza pe promisiunile cuprinse in Legamantul pe care L-a facut cu noi. Revelatia si experienta implinirii promisiunilor, acestea sunt cele doua resurse care vor determina credinta noastra sa creasca si sa fie puternica. Este datoria si responsabilitatea fiecaruia dintre noi sa le accesam. Pentru ca fara credinta,…..!
Permalink
04.12.10
Posted in editoriale at 10:03 pm by Administrator
E de la empowered, adică împuternicit și 21 de la secolul 21. Acesta a fost titlul Congresului Global al mișcării penticostal charismatic la care am participat. Cu alte cuvinte, împuternicit pentru secolul 21. A fost o întâlnire profetică la care au participat peste 8000 de crestini din peste 90 de țări. Doar două lucruri voi menționa dintre multele provocări primite cu această ocazie:
- unitatea dintre generații trebuie refăcută sau întărită. A sosit vremea ca tații să-și întoarcă privirea înspre copii si copiii înspre părinți. Dumnezeu dă o nouă ungere în acest sens. Noul Seceriș pe care Dumnezeu îl are pentru biserică nu va putea fi împlinit cu rupturi între generații. Există ceva nou ce a început să lucreze și este simțit din ce în ce mai mult, în timp de stâlpii se clatină. Și unii și alții, trebuie să fie împreună parte a ceea ce Dumnezeu lucrează.
- Nu trebuie să se termine așa și nu se va termina așa! Există ceva mai mult, ceva mai măreț, ceva mai frumos, mai grandios. Spre acolo ne îndreptăm. Ceea ce Dumnezeu a promis, El va împlini. Nu este om care să I se poată împotrivi. Priviți, dar mai mult decât atât, lucrați, implicați-vă. Dacă se întreabă cineva, CUM? Simplu. Ce ar fi să începi prin a te face disponibil! Fii diponibil. Dorește-ți ceva! Visează! Și,… fii disponibil!
Pentru că nu se va termina cum a început, nici măcar cum e acum!
Salutări din America!
Permalink
03.27.10
Posted in editoriale at 11:52 am by Administrator
Urmează Săptămâna Mare! Avem toate sansele, dacă nu suntem atenți, să transformăm în rutină cel mai fantastic eveniment din istoria umanității. De fiecare dată, trebuie să ne oprim, să ne linistim si să reflectăm la ce s-a întâmplat pentru a putea beneficia de splendoarea si minunea Sărbătorii.
Săptămâna începe cu Duminica Floriilor când sărbătorim Intrarea triumfală a Domnului Isus în Ierusalim. Regii călăreau pe cai în timp de război si pe măgari în timp de pace. Modul cum au rărpuns mulțimile în ziua aceea era răspunsul dat unui Rege. Nu-I de mirare că fariseii erau nelinistiți! Intrarea triumfală a lui Isus a fost ocazia LUi de a se prezenta ca Rege! În această calitate, pe care o avea, a primit “aplauzele” oamenilor, desi stia că după doar câteva zile îl vor răstigni. Mulțimile sunt usor de manipulat, numai adevărații ucenici merg până la cruce.
Apoi, Domnul Isus a instituit Cina ce de taină, în amintirea Jertfei Sale răscumpărătoare pentru noi. Seara respectivă a fost seara dezvaluirilor senzaționale, a trădărilor, a fugii. De la miile care-L urmau, mulți pentru beneficiile personale pe care le obțineau, la sutele odată cu Intrarea în Ierusalim, la cei 11 ucenici în Ghetismani, până la 2 care L-au urmat la Cruce!
Si pentru a nu rata bucuria cu care trebuie să întâmpinăm Săptămâna Mare si Sărbătoarea Învierii, ne vom întâlni zilnic, de la ora 16 la 20 pentru un timp de închinare continuă.
Vă astept!
Permalink
« Previous entries
