04.29.10

AMERICA!

Posted in opinii personale at 12:26 am by Administrator

După trei săptămâni de America, împărtășesc sentimente contradictorii, confuze, chiar. O să încerc să le exprim aici, în măsura în care voi reuși.
În primul rând, ca să încep cu ceva pozitiv, care, întradevăr, poate contrabalansa toate aspectele negative, atâta timp cât în America sunt oameni ca cei pe care i-am văzut la EMPOWERED 21, America, și nu numai, mai are o șanse! Există speranțe! Mă gândesc la oameni ca: Bill Willson, Lou Eagle, Jentzen Franklin, Cindy Jacobs, Chuck Pierce, Mark Ruthland si mulți, mulți alții. Separat vreau să-l menționez pe Arthur Blessit. Acest om, cred, m-a impresionat cel mai mult. Este unic. Există și un film cu viața lui. L-am cumpărat. Este omul care a purtat în spate o cruce mare de vreo câțiva metri, pe șapte continente, în 315 țări, insule și teritorii, trecând prin zone de război, prin deșerturi, parcurgând peste 60.000 de kilometri în 40 de ani de când face aceasta! Este uimitor. (Probabil că o să organizăm la biserică o vizionare a filmului).
În fine, există, deci, speranță. Acest congres a fost de o importanță istorică și mă bucur că am fost prezent. A marcat peste 100 de ani de penticostalism și 50 de ani de la începutul mișcării charismatice. (Apropo, aici se vorbește de mișcarea penticostal-charismatică, împreună, … la noi chiar între penticostali, mai ales, dacă nu ești de aceeași culoare denominațională, …. nu ești numărat! Se pare că mai avem ceva de învățat!)
Tema conferinței a avut, deasemenea, un mesaj profetic: pasiune, sfințenie, scop. Importanța legăturilor dintre generații, tați și fii spirituali, mame și fiice spirituale,… și multe altele. De fapt, multitudinea subiectelor abordate a fost iarăși o provocare când trebuia să te decizi unde să mergi, de aceea, am comandat toate materialele care au fost dezbătute.
În al doilea rând, în plan economic, lucrurile nu stau chiar așa de rău. Încă, zic unii! Se construiește, se cumpără,… totul pare normal. Desigur că această imagine pe care eu mi-am format-o este foarte subiectivă și nu am pretenția, absolut de loc, de a fi cuprinzătoare.
Pe plan poilitic, însă, lucrurile mi se par destul de clare. Este evident că lucrurile merg în jos și că dacă nu se opresc sau nu nu le oprește cineva, viitorul nu pare a fi strălucitor, dimpotrivă! Un amănunt, doar, toate măsurile luate de președintele Obama sunt de esență socialistă - comunistă, care tind să concentreze puterea, din ce în ce mai mult, în mâna guvernului! (Pare cunoscut, nu-i așa?!) Dar, am văzut și oameni politici serioși, care știu cât e ceasul, chiar dacă acum ei sunt în opoziție!
În fine, gata cu analizele, că doar n-oi fi eu analist politic sau economic!
Am vizitat și o biserică de români. Îmi vine în minte o vorbă românească pe care, totuși, nu o voi reproduce aici! Doar atât!
Revenind la aspectele spirituale, cele legate de biserică, cred că se poate afirma că, vorba aceea, ora exactă și în acest domeniu se dă în America. Iar acest fapt are o conotație pozitivă, legată de maturitatea bisericii din America dar si o conotație negativă legată de exclusivismul, totuși, în special față de biserica din Europa! Americanii vorbesc foarte mult de biserica din Africa, din America de Sud, Asia, dar foarte puțin de cea din Europa. Dacă această tăcere este justificată, gândindu-ne la fragilitatea bisericii din Europa, per ansamblu, totuși nu este justificată pentru că această realitate ar trebui să doară! Nu prea doare! Aproape de loc! Să nu fie un simptom politic aici! Sper să nu fie! Și sper, și mă rog, și să ne rugăm să ajungă să doară! Și pe ei și pe noi! Amin!

06.24.09

LĂSAŢI BISERICA SĂ FIE BISERICĂ!

Posted in opinii personale at 12:04 pm by Administrator

Există multe lupte care se duc împotriva bisericii şi a creştinismului în general. Nu întâmplător creştinii sunt, astăzi, grupul de oameni cel mai persecutat. Nu pericolele din exterior sunt, însă, cele mai grave. De altfel, acest adevăr este arhicunoscut. Asupra unui asalt concentrat care se duce periodic asupra bisericii şi care este pornit din interiorul ei, vreau să atrag atenţia în cele ce urmează. Acest asalt vine din neînţelegerea corectă a implicării bisericii în politică şi din introducerea democraţiei în biserică, dacă nu vine din interese mai personale şi meschine, în cazurile când anumiţi lideri religioşi vor să-şi vadă odraslele cocoţate în locuri unde, altfel, nu ar avea nici capacitatea să ajungă şi nici chemarea,menirea sau chiar pregătirea, de multe ori. Dar, până la urmă, la politică şi la biserică, toată lumea se pricepe.
De ce scriu eu despre aceste lucruri? De ce „tulbur apele” şi pe cei cărora acestea le face plăcere? De ce nu stau liniştit şi să-mi vă de ale mele? În primul rând pentru a soma: „lăsaţi biserica să fie biserică”! Nu vă jucaţi de-a biserica. Nu amestecaţi lucrurile! Nu puteţi „convoca” adunări de „evanghelizare” pe care să le transformaţi în campanii electorale, încercând să înhămaţi biserica la căruţele hodorogite ale partidelor politice! Nu e biserica voastră, domnilor! Îi felicit pe cei care nu s-au lăsat convinşi, care au sesizat pericolul „săgeţilor”care multora li s-au împlântat în inimi şi i-au ucis, pe cei care şi-au dat seama de mitocănia şi micimea celor pentru care biserica este orice, numai armata lui Cristos nu!
Bine, vor zice unii, dar trebuie să aibă şi biserica oamenii ei în politică, în parlament, etc. NU! De când are nevoie biserica de „pile” în parlament?! Că mai mult decât atât oricum nu pot face! Şi acelea, pentru un cerc foarte restrâns! Cât despre influenţe majore, legi morale,… cuvinte mari, doar atât! Nici nu se poate mai mult că, doar vorbim de democraţie, nu?! Adică vocea celor mai mulţi! Şi, nu-i aşa, ştim noi cine sunt şi câte parale fac! Spuneam mai sus că una dintre cauzele asaltului asupra bisericii este şi neînţelegerea corectă a implicării bisericii în politică. Categoric, biserica trebuie să influenţeze viaţa „cetăţii” cu tot ce înseamnă aceasta, inclusiv viaţa politică. Dar aceasta trebuie să se întâmple de pe poziţia bisericii şi cu armele specifice bisericii. Biserica trebuie fie şi să devină o forţă care să nu poată fi ignorată de către nimeni şi nu să fie folosită şi manipulată aşa cum se întâmplă astăzi, cu largul concurs al acelor lideri ai bisericii care, la rândul lor, au ajuns într-o anumită poziţie, ştiu că sunt temporar acolo şi, ca atare, „trag tare” să-şi „facă plinul”, după metoda politicienilor cu care au dat mâna, şi nu numai!
Apoi, o altă cauză a asaltului împotriva bisericii, spuneam, este introducerea democraţiei în biserică! Aşa se face că biserica trăieşte din alegeri în alegeri. Dacă nu-s alegeri parlamentare, sunt alegeri de primar şi locale. Dacă nu, atunci sunt alegeri prezidenţiale! Ne-am mai pricopsit, acum, şi cu alegeri europarlamentare! Şi dacă nu-s nimic din cele de mai sus, atunci sigur că sunt alegeri în biserici. Tot democratice! Desigur. Chipul lumii care mutilează sute de biserici locale ale căror for central, oricum, este de mult mutilat şi nu mai are nimic în comun cu lucrarea Împărăţiei lui Dumnezeu.
Scriu aceste rânduri cu o oarecare revoltă. Le scriu cu mâhnire şi cu un regret că am ajuns ca astfel de lucruri să trebuiască a fi spuse. Dar le scriu şi cu speranţa că se mai poate face ceva. Mai este timp de pocăinţă! Pastori, predicatori, lideri creştini, treziţi-vă până nu e prea târziu! Nu se (mai) poate continua aşa. Aţi trasat garduri până acum! Aţi decretat interdicţii! Aţi intrat în competiţii unii cu alţii şi aţi târât şi bisericile în „întrecerile” dintre voi. V-aţi „bătut” şi vă „bateţi” în clădiri, în şcoli, în programe şi în „vorbitori”! Ceva trebuie să se schimbe, ceva trebuie să se întâmple! Ceva se va întâmpla! Dumnezeu va începe judecata de la casa Lui!